Sisteme de securitate

afla ce inseamna un sistem de securitate

Detectoarele de geam spart functioneaza pe principiul analizei sunetului produs de spargerea unei suprafete vitrate. Acest sunet are in componenta sa armonici superioare la o anumita intensitate sonora ceea ce face ca sunetul sa poata fi distins de alte zgomote din mediu. Acest tip de senzori este mult mai indicat pentru protejarea suprafetelor vitrate decit senzorii de vibratii intrucit nu sunt sensibili la zgomotele exterioare (de regula de joasa frecventa). Senzorul se monteaza la o distanta de pina la 5m de suprafata vitrata si are a acoperire de aprox. 6 metri.
Principala limitare consta in faptul ca un geam poate fi taiat fara a genera zgomotul specific de spargere. Se recomanda ca atit detectoarele de socuri cit si detectoarele de geam spart sa fie utilizate in consjunctie cu elemente de detectie volumetrica.

Detectoarele de socuri sunt destinate in general unor aplicatii speciale, cum ar fi protectia peretilor tezaurelor dar si a unor suprafete vitrate. Detectoarele de socuri contin un traducator care transforma semnale de tip acustic in semnale electrice. In general, aceste detectoare contin un traducator piezo dar exista si alte tipuri de traducatoare.
Raza de detectie este variabila, functie de natura materialului din care este construit peretele protejat. Majoritatea producatorilor asigura o raza de acoperire de aproximativ 5m pentru pereti de beton. Aceste detectoare sunt sensibile la alarme false cum ar fi ciocanituri in pereti sau zgomote de reparatii din restul cladirii, ceea ce face ca utilitatea lor sa fie extrem de redusa si specifica.
La instalarea acestor detectoare trebuie analizata structura peretilor protejati: atit materialul de baza (beton, caramida, lemn, etc.) cit si materialul de acoperire sau izolatie. Spre exemplu, instalarea unui senzor de soc pe un perete de beton armat acoperit cu un strat izolator antifonic de polistiren expandat trebuie realizata prin aplicarea senzorului de soc pe strucrtura de baza a peretelui, inainte de acoperirea acestuia cu polistiren. De asemenea, trebuie luat in calcul un coeficient mult mai mare de absorbtie a sunetelor.

Detectorul PIR este un detector volumetric, in sensul ca supravegheaza un anumit volum al unei incaperi. Principiul de detectie a fost enuntat anterior. Constructiv, dispozitivul are o masca frontala cu lentile Fresnell, prin care senzorul analizeaza in functie de numarul de lentile (12-15 sau chiar mai multe in functie de complexitatea senzorului) fluxurile infrarosii din incapere. In momentul in care un corp cald tranziteaza un astfel de spot, piroelementul genereaza un impuls electric care este analizat si procesat de partea electronica a senzorului. In functie de dispunerea spoturilor se intilnesc senzori cortina, senzori cu spot lung sau senzori volumetrici obisnuiti.
Acest tip de senzori are o foarte larga gama de aplicatii fiind pratic cei mai utilizati detectori in sistemele de securitate antiefractie.
Detectoarele obisnuite se instaleaza in general la 2 – 2,3 m de la poadeaua incaperii si au un unghi de detectie de 90 – 1050. Se instaleaza de regula in colturile incaperii pentru a asigura o protectie completa. Raza de detectie pe spoturile centrale este in general de 12m, ceea ce face suficienta instalarea unui singur senzor intr-o incapere obisnuita.
In cazul in care spatiul protejat prezinta anumite particularitati se pt utiliza celelalte tipuri de lentile prezentate; ex. In cazul unui coridor lung (pina la 30 – 35m) se poate utiliza un senzor cu spot lung iar in cazul in care intentionam sa protejam o suprafata vitrata mare la efractie din exterior putem utiliza senzori cortina.
Limitarile acestor tipuri de detectoare deriva din principiul de detectie: nu pot detecta un corp cu temperatura apropiate de mediu (diferente de max. 2-30C) si sunt susceptibile la alarme false generate de curenti de aer (atit calzi cit si reci). De asemenea, senzorii pot fi usor obturati de catre usi sau ferestre deschise (sticla obisnuita este opaca la radiatia IR).

Contactul magnetic (releul reed): principiu de detectie, aplicatii, limitari
Contactele magnetice sunt comutatoare NC/NO care detecteaza miscarea unui magnet amplasat pe un corp ce trebuie protejat (fereastra, usa).
Contactele magnetice sunt compuse din doua parti: un releu amplasat pe partea interioara,fixa a ferestrei/usii si un magnet amplasat pe partea mobila. Cind usa este inchisa, contactul este in starea NC, el trecind in starea NO prin deschiderea usii.
Aceste  tipuri de detectoare sunt utilizate dupa cum am aratat pe usi, ferestre, containere, etc. pentru a detecta deschiderea acestora. Nu ofera un grad de securitate ridicat (se poate intra prin sppargerea geamului de ex.), de aceea se recomanda a fi utilizate in conjunctie cu alte tipuri de detectoare (ex. PIR, detectoare de geam spart, etc).
Poate genera alarme false in cazul in care usa sau fereastra nu se inchid corect si poate fi sabotat prin utilizarea unui magnet mai puternic.

a. Detectia  in infra-rosu: se bazeaza pe efectul fotoelectric. Un corp cu diferenta de temperatura fata de mediu, in miscare, genereaza un flux variabil in spectrul infrarosu care este detectat de senzor, acesta generind o alarma. Acest principiu de detectie este cel mai des utilizat datorita costurilor scazute ale detectoarelor si eficientei deosebite a detectiei.
b. Detectia de vibratii: (senzor piezo-electric, bobina cu miez variabil, senzor inertial (contact cu greutate). Exista modalitati diferite de detectare a unei tentative de efractie in cazul in care se protejeaza pereti, suprafete vitrate etc. La o incercare de perforare a unui perete se genereaza unde mecanice de joasa frecventa de o anumita intensitate. Acestea pot fi detectate de citeva tipuri de senzori cum ar fi: senzorul piezo (care transforma vibratiile in semnal electric), o bobina cu miez magnetic variabil (utilizat foarte des in sistemele de alarma auto) sau un senzor inertial, acesta din urma fiind cel mai putin sensibil.
c. Detectia de spectru acustic: tentativa de efractie prin spargerea unui geam generaza un semnal sonor cu un spectru specific in domeniul frecventelor inalte.
d. Detectia de presiune: – folosita pentru protejarea unor obiecte sau pentru prevenirea accesului unei persoane in spatiul protejat.

Din ce este format un sistem de alarma la efractie

centrala de alarma: gestioneaza informatiile de la senzori si proceseaza aceste informatii in functie de starea sistemului. Rolul principal al oricarei centrale de efractie este de a semnaliza (optic, acustic si/sau la distanta) detectarea unei intruziuni in spatiul protejat.
perifericele: tastaturi, module expandoare, etc.: au rolul de extindere a numarului de intrari si comanda sistemului (activare/dezactivare, oprire alarme, citire jurnal de evenimente, etc.)
dispozitivele de avertizare: sirene, flash-uri (optice si acustice)
dispozitivele de comunicare la distanta: comunicatoare telefonice cu mesaj vocal sau digital, interfete seriale sau TCP/IP.

Se vor prezenta definitiile pentru urmatoarele concepte:
a). Conceptul de zona. Din punct de vedere electric, zona reprezinta o intrare a centralei de alarma. Din punc de vedere sistemic, zona reprezina un spatiu bine delimitat care este protejat impotriva efractiei.

b). Conceptul de partitie (arie). Partitia reprezinta o multime de zone care sunt activate si dezactivate simultan, de catre acelasi utilizator.

c). Coduri de : instalator, master si utilizator  – au diferite roluri functionale in utilzarea sistemului.

Installer – codul de instalator are rolul de a permite accesul la functiile de  programare ale sistemului. In majoritatea cazurilor, codul de instalator permite de asemenea analiza jurnalului de evenimente din memoria centralei.
Master – utilizator principal  – activare, dezactivare, programare coduri, omitere zone, etc..
User – armare, dezarmare